ESEspañol – Mutilación genital femenina

La mutilación genital femenina también se conoce como circuncisión femenina.

Sin embargo, es muy diferente de la circuncisión masculina, que consiste en cortar el prepucio del pene.

En la circuncisión femenina se extirpa el clítoris de las niñas o mujeres y, en ocasiones, también parte de los labios vaginales internos. A veces también se cosen los labios entre sí o la entrada a la vagina. Por eso es más correcto hablar de «mutilación».

La mutilación genital femenina aún se practica en muchos países africanos y en algunos países asiáticos. La llevan a cabo mujeres de la familia o de la comunidad cuando las niñas aún son pequeñas.

La mutilación genital femenina es una violación de los derechos humanos. En Europa está prohibida por laley. Las personas que practiquen una mutilación genital femenina pueden ser castigadas con la cárcel.

La Organización Mundial de la Salud distingue entre distintos tipos de mutilación genital femenina:

  • extirpación parcial o total del clítoris (tipo 1)
  • extirpación parcial o total del clítoris y de los labios vaginales (tipo 2)
  • sutura de los labios vaginales, dejando solo una pequeña abertura para que puedan salir la orina y la sangre (tipo 3)
  • cualquier otra intervención que lesione los órganos sexuales externos de la mujer, como pincharlos, cortarlos, arañarlos o quemarlos.

La mutilación genital femenina es peligrosa para la salud de las niñas y mujeres.

Sus consecuencias directas pueden ser:

  • dolor intenso
  • fiebre
  • hemorragias abundantes, que pueden llegar a ser mortales
  • lesión de otros órganos
  • terror y trauma psicológico
  • infecciones genitales o generalizadas
  • tétano
  • contagio del VIH u otras ITS (infecciones de transmisión sexual)
  • dolor al orinar

También pueden aparecer las siguientes consecuencias tardías en la pubertad y la vida adulta:

Hay distintas organizaciones que pueden asesorarla si ha sido o teme ser víctima de una mutilación genital femenina:
Por ejemplo:

RORomână – Mutilarea genitală a femeii

Mutilarea genitală a femeilor este denumită uneori şi circumcizie.

Circumcizia există şi la bărbaţi. Circumcizia la bărbaţi presupune îndepărtarea prepuţuluipenisului.

La fete şi femei este îndepărtat clitorisul, dar uneori şi părţi din labiile mici. În unele cazuri, labiile sunt şi cusute. Uneori este cusut orificiul vaginal. De aceea, termenul „mutilare“ descrie exact ceea ce se întâmplă în realitate. 

Mutilarea genitală a femeilor este practicată încă în multe ţări din Africa şi în unele ţări din Asia. Femeile din familie sau din comunitate fac acest lucru când fetele sunt încă mici.

Mutilarea genitală a femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului. În Europa este interzisă prin lege. Mutilarea genitală a femeilor se poate pedepsi cu închisoarea.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii face diferenţa între diferitele tipuri de mutilare genitală a femeilor:

  • o îndepărtarea parţială sau totală a clitorisului (tipul 1 )
  • o îndepărtare parţială sau totală a clitorisului şi a labiilor (tipul 2)
  • coaserea labiilor, lăsându-se doar un mic orificiu pentru a putea elimina din corp urina  şi sângele (tipul 3)
  • toate celelalte intervenţii dăunătoare asupra organelor sexuale vizibile ale unei femei, precum înţeparea, crestarea, zgâriere şi cauterizarea.

 

Mutilarea genitală a femeilor este periculoasă pentru sănătatea fetelor şi femeilor.

  • Urmările directe ale mutilării genitale pot fi:
  • dureri mari
  • febră
  • sângerări grave, care pot duce la deces
  • rănirea altor organe
  • frică puternică, traumă
  • inflamaţii ale organelor genitale sau chiar în tot corpul
  • tetanos
  • infecţia cu HIV sau alte BTS
  • dureri la urinare

Urmări pentru fetele aflate în pubertate şi ulterior:

În cazul în care aţi fost mutilată genital sau vă temeţi că veţi fi mutilată genital, sunteţi sfătuite de diferite organizaţii:
De exemplu aici: