Een miskraam is een bevalling in de eerste maanden van de zwangerschap wanneer de foetus nog niet genoeg ontwikkeld is om te leven buiten de baarmoeder.
Symptomen van een vroege miskraam
De symptomen van een vroege miskraam zijn vergelijkbaar met die van een zware menstruatie:
Neem contact op met een dokter of gynaecoloog als u deze symptomen heeft.
Oorzaken van een miskraam
Een miskraam kan verschillende oorzaken hebben. Meestal heeft de foetus een afwijking en kan zich niet goed ontwikkelen. Een miskraam kan ook het gevolg zijn van, bijvoorbeeld, een infectie, een probleem met de hormonen of een slechte innesteling in de baarmoeder. Het is vaak niet duidelijk wat de oorzaak van een miskraam is. Meestal heeft een miskraam geen invloed op een latere zwangerschap.
Een miskraam is niet de schuld van de moeder. Normale fysieke activiteiten, zoals wandelen of fietsen, zijn nooit de oorzaak van een miskraam.
Seks tijdens de zwangerschap is niet schadelijk voor de foetus. Het mag, tenzij de dokter adviseert om het niet te doen.
Un avort spontan reprezintă o naștere în prima parte a sarcinii atunci când fătul nu este bine dezvoltat pentru viața în afara uterului mamei.
Simptomele unui avort spontan timpuriu
Simptomele unui avort spontan timpuriu sunt similare celor ale unei menstruații abundente:
Dacă aveți aceste simptome, contactați medicul sau ginecologul.
Motivele avortului spontan
Există multe motive pentru care poate apărea un avort spontan. Cel mai frecvent, fătul prezintă o malformație și nu se poate dezvolta bine. Acesta poate fi, de exemplu, rezultatul unei infecții, al unei boli hormonale sau al implantării defectuoase în uter. Deseori, este neclar ce cauzează avortul spontan. De obicei, avortul spontan nu influențează o sarcină viitoare.
Avortul spontan nu are loc din vina mamei. Activitățile fizice normale, precum mersul pe jos sau pe bicicletă, nu reprezintă niciodată cauza unui avort spontan.
Sexul în timpul sarcinii nu este dăunător pentru făt, cu excepția cazului în care medicul vă recomandă abstinența.
Suferința
Femeia însărcinată și partenerul acesteia pot crea foarte rapid o legătură afectivă puternică cu copilul nenăscut. Atunci când fătul moare, ei pot resimți o tristețe profundă.
Ambii parteneri au dreptul la propria lor suferință. Ei trebuie să gestioneze pierderea și să-i găsească un loc în propriile vieți.